Mai bine de jumătate de secol a trebuit să treacă de la apariția sa până ce spiritul călăuzitor și vindecător al AA-ului, trimis de bunul Dumnezeu pământenilor, să ajungă pe meleagurile noastre. Ori tocmai fiindcă Dumnezeu lucrează prin oameni, iată că se găsi și la noi omul potrivit la locul potrivit, în momentul potrivit, gata să-l primească, astfel încât – condițiile fiind prielnice – misiunea lui salvatoare să continue și pentru acei români, care încă bâjbâiau neputincioși prin aburii înșelători ai alcoolului.
În ceea ce mă privește nu pot să fiu decât recunoscător acestui spirit și comunității AA din România care de treizeci de ani îl găzduiește și îi sporește neostoit prețioasele daruri. Pot să vă mărturisesc sincer faptul miraculos că AA-ul, prin grația lui Dumnezeu, m-a întors din drumul sordid și pe care aș fi sfârșit lamentabil printr-o moarte urâtă, și m-a propulsat în noua mea viață în abstinență. O viață liniștită și împlinită, nefalsificată de licorile bahice. Era trecut de anul al doilea al AA-ului în
România (primul pas fusese făcut de Rodica la Timișoara în 1991, după ce curajoasa femeie încercase înainte de 1989 să deschidă un grup AA însă i-a fost interzis din cauza condițiilor politice).
Iată că deschiderea primului grup AA a reușit în februarie 1991.
1994, 2 ianuarie. În București funcționa deja de șase luni primul grup, și al doilea din țară, când am cunoscut prima oară AA-ul. Grup care a luat ființă cu ajutorul neprecupețit al doamnei doctor Doina Constantinescu și al primilor doi abstinenți AA din București, Petrică și Marian. Datorită acestor inimoși oameni și programului AA am fost și eu grațiat, eliberat din sclavia alcoolului chiar de ziua mea de naștere (2 ianuarie), zi în care m-am născut a doua oară.